Chiar daca mitul poate varia de la zona la zona, în special în functie de clima în perioada Craciunului (care pleaca de la o iarna înghetata în emisfera nordica si ajunge la o vara calduroasa în emisfera sudica), în general ni-l imaginam pe Mos Craciun ca fiind îmbracat într-un costum rosu, având o barba lunga si alba si locuind într-o tara nordica ( mai frecvent în Finlanda sau în Canada). Spiridusii îl ajuta la pregatirea cadourilor. El împarte cadourile cu ajutorul unei sanii zburatoare, ce este trasa de reni (sau pe o plansa de surf în Australia). Mos Craciun intra în case prin horn (daca exista unul) si pune cadourile sub pomul de Craciun sau în cismele pregatite special pentru aceasta.

Nu este clar când si pe ce cale a patruns mitul lui Mos Craciun în obiceiurile românesti. În orice caz, Mos Craciunul românesc, cu plete dalbe, nu are alura unui yankeu publicitar, sania lui nu este trasa de reni, în cel mai bun caz de cerbi. Astazi nu poate fi despartit - nici în imaginatia copiilor, nici în pregatirile parintilor - de sarbatoarea Ajunului (seara de 24 decembrie). În timpul regimului comunist ateist i s-a schimbat numele dupa modelul rusesc în "Mos Gerila", ceea ce a provocat riposta prompta a lui Al.O.Teodoreanu-Pastorel într-un distih celebru care, din motive de purism academic, nu poate fi redat aici.

Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca si un personaj simpatic, dolofan si zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasa de reni. Publicat pentru prima data în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii urmatori foarte cautat ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind si tradus si publicat în întreaga lume.

În 1860, cotidianul Harper's Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus îmbracat într-un costum rosu ornat cu nasturi negri si cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast desenator si caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Mos Craciun si va da mitului principalele sale caracteristici vizuale.Nast este si cel care a "stabilit" în 1885 ca resedinta lui Mos Craciun se afla la Polul Nord.Aceasta idee a fost preluata anul urmator de scriitorul George P. Webster.

În Italia, într-o emisiune televizata pentru copii, s-a demonstrat în mod "stiintific" - pe baza datelor fizice de viteza si calcul al timpului necesar pentru împartirea darurilor - inexistenta lui "Babbo Natale" (Mos Craciun), ceea ce a provocat dezamagirea copiilor si indignarea parintilor. Aceasta "demonstratie" este inclusa si în articolul din Wikipedia italiana dedicat lui "Babbo Natale", cu concluzia stupida: Babbo Natale è morto!

În 1931, Mos Craciun a primit o noua alura printr-o campanie publicitara, desfasurata de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Mos Craciun o burta durdulie, un aer jovial, costumul sau rosu si o atitudine toleranta. În urmatorii 35 de ani, Coca-Cola va difuza astfel de portrete ale lui Mos Craciun în presa scrisa. Chiar si în ziua de astazi, Coca-Cola, foloseste aceeasi imagine a lui Mos Craciun în spoturile publicitare realizate cu ocazia sarbatorilor de iarna.

Cum se spune „Mos Craciun” în alte tari
Santa Claus Papa Noël, ...

* Afganistan Baba Chaghaloo
* Africa de Sud Vader Kersfees
* Albania Babadimri'
* Armenia Gaghant Baba
* Bosnia si Hertegovina Deda Mraz
* Brazilia Papai Noel
* Bulgaria Dyado Koleda
* Chile Viejito Pascuero
* Danemarca Julemanden
* Egipt Papa Noël

* Finlanda Joulupukki
* Franta Père Noël
* Germania Weihnachtsmann
* Grecia ????? ???????-?yos Vasílis
* Iran Baba Noel
* Irlanda Daidí na Nollaig
* Italia Babbo Natale
* Lituania Kale.du; Senelis
* Malta San Niklaw
* Marea Britanie Father Christmas

* Norvegia Julenissen
* Polonia S'wie;ty Miko?aj
* Portugalia Pai Natal
* Rusia Ded Moroz
* Serbia Deda Mraz
* Spania Papá Noel
* Statele Unite Santa Claus
* Suedia Jultomten
* Turcia Noel Baba
* Ungaria Mikulás

**Informatiile au fost preluate de pe WikiPedia